" Au trecut peste 120 de ani de la moartea lui Eminescu şi nu cunoaştem adevărul :a fost sau n-a fost asasinat lent ? Dezbaterile în acest „proces” continuă. Nu se ştie dacă în acest secol va fi dată sentinţa. Din diverse motive. Nu le comentez. Cu lumini şi umbre, cu circumstanţe atenuante sau nu, vinovat sau nu, oricum, Titu Maiorescu va primi sentinţa în lipsă, el părăsind lumea instanţelor pământene în 18 iunie 1917".
...Scriind despre Titu Maiorescu, mai de drag, mai de dor de Craiova, mi-am amintit de statuia lui Ioan Maiorescu, părintele lui Titu Maiorescu, statuie făcând parte, alături de grupul statuar (cu Ştirbei Vodă) din curtea bisericii Sfânta Treime, din perimetrul terestru dar şi de suflet, al amintirilor mele din copilărie, din adolescenţă!.
Am intrat pe un site cu olteni mulţi ! Mă uit la poze cu Craiova de altădată şi dau de o poză cu actualul Colegiul Carol, cu o părticică mică din zidul Colegiului Naţional Elena Cuza, fostul SM 3 Între cele două lăcaşe de lumină venită din învăţătură se vede în planul mijlociu al pozei, statuia lui Ioan Maiorescu.
Am intrat pe un site cu olteni mulţi ! Mă uit la poze cu Craiova de altădată şi dau de o poză cu actualul Colegiul Carol, cu o părticică mică din zidul Colegiului Naţional Elena Cuza, fostul SM 3 Între cele două lăcaşe de lumină venită din învăţătură se vede în planul mijlociu al pozei, statuia lui Ioan Maiorescu.
Am avut o tresărire, amestecată cu bucuria amintirilor din Craiova copilăriei mele, dar şi cu tristeţea că această statuie nu mai este astăzi la locul ei ! Şi totuşi, bucuria că statuia există dar cu amplasamentul schimbat, domină tristeţea translării ei uşor mai spre nord, mai aproape de faţada principală a Colegiului Naţional Elena Cuza. Bine că (statuia lui) Ioan Maiorescu trăieşte, nemurit de craioveni în bronz! Doamne fereşte, s-au mai văzut cazuri când statuile au fost date jos de pe socluri, au fost alungate din Cetate, au fost exilate în...uitare, ori, mai grav, strigător la cer, expresia în bronz a recunoştinţei cetăţenilor urbei a fost negociată, văndută pe doi bani răi, la vreun centru de achiziţie de fier vechi......!
Mi-am amintit de anii ante '90, când (statuia lui) Mihai Viteazul, voievodul întregitor de neam şi Ţară a stat mult timp în spatele curţii Palatului Jean Mihail. Statuia, dezmembrată - nu-mi mai amintesc, dacă nu chiar capul era desprins de trup, ca atunci, în 1600, pe"câmpia Tordei, triste"- aştepta viză de intrare triumfală în Bănie! Din fericire, astăzi, Viteazul domină centrul civic al urbei . De la înălţimea de la care priveşte, probabil vede Casa Băniei, reşedinţa dregătoriei sale oltene, dar cu siguranţă este contemporan şi în dialog continuu, face to face cu Ştirbei Vodă, cu Regele Carol I, aliniaţi aproape perfect, arhitectural vorbind. Amplasamentul Viteazului mi se pare absolut corect, dominând piaţa centrală a Cetăţii, deşi, la fel de motivat ar fi fost amplasamentul lângă Casa Băniei, unde ar fi fost vecin cu vitejii fraţi Buzeşti. De aceea, cred că "translarea" lui Ioan Maiorescu mai la nord este absolut motivată, pentru că altfel, perimetrul respectiv ar fi devenit redundant, ca densitate de statui pe metrul pătrat, dar, la fel de central amplasament , cu statuia orientată cu faţa spre str Mihai Viteazul ar fi fost şi în curtea Colegiului, lăcaş de învăţământ unde Maiorescu a fost director şi strălucit profesor de limba română şi istorie.
Important este că oltenii-craiovenii lăsară o ţâr' de loc în spaţiul teerestru, în istoria Craiovei, lui Ioan Maiorescu, nemurit în bronzul statuii şi în neuitarea lor.
Ioan Maiorescu, Ioan Trifu pe numele său adevărat (înrudit pe linie maternă cu Petru Maior), născut în 1811 în Bucerdea Grânoasă-Alba, a reprezentat strălucit Craiova, Oltenia, Ţara Românească la Frankfurt, ca diplomat.Veşnică amintire !
Ion Drăgan
.Mi-am amintit de anii ante '90, când (statuia lui) Mihai Viteazul, voievodul întregitor de neam şi Ţară a stat mult timp în spatele curţii Palatului Jean Mihail. Statuia, dezmembrată - nu-mi mai amintesc, dacă nu chiar capul era desprins de trup, ca atunci, în 1600, pe"câmpia Tordei, triste"- aştepta viză de intrare triumfală în Bănie! Din fericire, astăzi, Viteazul domină centrul civic al urbei . De la înălţimea de la care priveşte, probabil vede Casa Băniei, reşedinţa dregătoriei sale oltene, dar cu siguranţă este contemporan şi în dialog continuu, face to face cu Ştirbei Vodă, cu Regele Carol I, aliniaţi aproape perfect, arhitectural vorbind. Amplasamentul Viteazului mi se pare absolut corect, dominând piaţa centrală a Cetăţii, deşi, la fel de motivat ar fi fost amplasamentul lângă Casa Băniei, unde ar fi fost vecin cu vitejii fraţi Buzeşti. De aceea, cred că "translarea" lui Ioan Maiorescu mai la nord este absolut motivată, pentru că altfel, perimetrul respectiv ar fi devenit redundant, ca densitate de statui pe metrul pătrat, dar, la fel de central amplasament , cu statuia orientată cu faţa spre str Mihai Viteazul ar fi fost şi în curtea Colegiului, lăcaş de învăţământ unde Maiorescu a fost director şi strălucit profesor de limba română şi istorie.
Important este că oltenii-craiovenii lăsară o ţâr' de loc în spaţiul teerestru, în istoria Craiovei, lui Ioan Maiorescu, nemurit în bronzul statuii şi în neuitarea lor.
Ioan Maiorescu, Ioan Trifu pe numele său adevărat (înrudit pe linie maternă cu Petru Maior), născut în 1811 în Bucerdea Grânoasă-Alba, a reprezentat strălucit Craiova, Oltenia, Ţara Românească la Frankfurt, ca diplomat.Veşnică amintire !
Ion Drăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu